luni, 2 februarie 2015

Am sters tot.

Mi-a "traznit" din senin ca obiceiurile vechi mor greu. Ca atare, m-am hotarat sa revin in mediul bloggerilor. Nu ca as fi fost eu mare blogger, nu asta vreau sa spun. Dar am fost surprinsa cand am constatat ca inca mai am cititori. Desi nu am mai postat din 2013. Din fericire, de atunci, am reusit sa ating apogeul maturitatii emotionale. N-am putut sa mai citesc siroposeniile pe care le debitam la aceea vreme. In consecinta, "am sters tot". Chiar am ajuns in punctul in care consider ca cel mai indicat e sa "stergi" , sa uiti si sa te concentrezi pe prezent. Pe viitor nu e absolut necesar. Viitorul e secret si spontan ! Intre timp am ajuns la eronata concluzie ca se prea poate sa nu am abitilitati excelente de socializare. De ce e atat de eronat? Pentru ca socializez cand vreau, cum vreau si cu cine vreau. Dar am luat in calcul si varianta in care refuz sa stau la taclale ore intregi, cu oameni care discuta nimicuri. Exista posibilitatea ca blogul sa ma invete ca trebuie sa accept si conversatii mai putin interesante. Si sa fiu ascultata... pentru ca in fiecare dintre noi prinde radacini senzatia aceea ca nu suntem ascultati. Si mai mult ca sigur am fi daca am vorbi coerent si nu am mai indruga baliverne, aceleasi baliverne la nesfarsit. Dar cum omul are o forta extraordinara si se transforma cu foarte multa convingere intr-un adevarat stres,in special cand vrea sa discute si sa discute si sa tot discute fara sa schimbe subiectul, e dificil ca pe interlocutor sa nu-l paraseasca rabdarea si sa nu iasa la suprafata dracii din el. Si cam asta am facut eu in ultima vreme. Dar tu, cititorule? Cei care sunteti abonati la blogul meu? (E destul de flatant, recunosc. Dar mi-am pierdut stilul.)